miercuri, 12 octombrie 2016
marți, 11 octombrie 2016
ECHINOX
Ne-nveninară viaţa confuze generaţii
De oameni sluţi la suflet şi la chip
Şi duşi suntem pe-o Arcă-n destinaţii
C-un naufragiu sigur pe nisip.
Ne creştem pruncii în bătaia puştii
Ca nişte biete frunze-n vremi târzii
Plutim amorf, încet spre hăul cuştii
Strivim sub paşi vulgari, melancolii.
Nici să iubim nu ştim ca altădată,
Ne scoatem iarăşi viaţa la mezat,
Visând la zări şi inimi fără pată,
Adulmecăm un nou destin trucat.
Aş evada etern, acum la tine-n suflet,
Acolo m-aş simţi un Demiurg,
Un elixir aş bea avid, pe val de tunet
Şi
sunet de concert de Brandenburg.
Ne-nveninară existenţa
fariseii
Ce-şi saltă
lacom gena dusă-n van
Iar noi
gregar ne ducem dumnezeii
Săltând trufaş
în trap de cal Bălan…
I. B.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)