sâmbătă, 19 februarie 2011











„Quod licet Iovi, non licet bovi.”
„Ce-i îngăduit lui Jupiter nu-i îngăduit boului.”


...Fac parte dintre cei care citesc 2-3 ziare pe zi , vizionează 2-3 talk-show-uri pe săptămână şi apoi execută milităreşte un duş scoţian pentru a-şi păstra mintea nealterată.
   Îmi place să cred despre mine că sunt un tip norocos.
   Am o profesie deosebită, locuiesc într-o zonă cu oameni adevăraţi, iar în „parohia” mea sunt formator sau chiar lider de opinie.
 
    Vă invit să vedeţi spaţiile verzi ale blocurilor din cartierul Aviatorilor 30, 31, 32.... acum după curăţenia de primăvară sau  peste oarece timp când dau bobocii liliacului, trandafirului, narcisei. Este o adevărată bucurie a sufletului.
    Şi totuşi în această parte a oraşului oamenii zâmbesc din ce în ce mai rar..
    O himeră pluteşte în aer.
    Îmi vin în minte denumiri de locuri aparent fără legătură între ele.... Bronx, Stambul, Jilava, Kosovo...
   O minte luminată spunea că o naţiune are copii pe care şi-i merită. Mă explic :
       - copii străzii, cele mai nevinovate victime ale tranziţiei îşi duc veacul pe lângă ghenele de gunoi din spatele complexului comercial Narcisa.
       - deunăzi o tânără a fost maltrată până la inconştienţă şi abandonată în zona complexului comercial Narcisa.
       - crimă pasională. O femeie  este ucisă bestial de către fostul soţ între blocurile din zona complexului comercial Narcisa.
        - în urmă cu ceva timp, patru  sau cinci tineri au fost spulberaţi, în miez de noapte de un bolid pe o trecere de pietoni, în aceaşi zonă. Sânge ca în filmele lui Hitchcock…

    Iată câteva exemple pe care mass-media le-a comentat la timpul respectiv. Este dureros...din ce în ce mai puţini oameni zâmbesc.
    Parcă suntem blestemaţi de simbolismul lui Bacovia... „plumb”...”frig”...”ud”... „mormânt”.
    Şi peste toate acestea poluarea de la Sofert şi Letea, decibelii şi radiaţiile de la Aerostar.

   Vă mărturisesc că sunt apolitic.
    Încerc să fiu un cetăţean onest, onorabil şi obiectiv.
    Nu am strigat niciodată „Jos...”
    Simt că mă sperie sintagma „generaţii de sacrificiu”. Zâmbesc din ce în ce mai rar în faţa fiului meu de 11 ani. Mă simt vinovat. Mi-e teamă să nu-i fie afectat verdele crud al conştiinţei.
     „M-am săturat de România” – o blasfemie , un virus mortal....
     Şi totuşi băiatul meu este sănătos..dar e bolnav de Beatles, de Bill Gates, de Montaine Bike, de role, de îngeraşi făcuţi pe zăpadă...şi chiar de Phoenix, Mondial, de Sarmizegetusa, Voroneţ sau Ceahlău.
   Copii nu fac grevă. Ei cresc şi când li se dă voie, uneori învaţă...





   Ce să-i spun copilului meu despre „parcul” din faţa restaurantului Aviatori, cândva o zonă feerică, cu sălcii plângătoare şi leagăne pentru copii (confecţionate de clasa muncitoare).  Acum e o mocirlă.

   Alături, brutăria fără firmă şi fără Dumnezeu şi-a bătut joc de acest spaţiu verde .
   Inspectorii de zonă, nişte specii dăunătoare, cu aere de perceptori de ţară, intimidează pensionarele pentru că au gardul viu fortificat cu sârmă ghimpată şi mai înalt decât standardul „aprobat” de primărie (!?!). Un oarecare Martin se mulţumeşte cu un pachet de Kent, altul pe nume Cute, a pus-o de un garaj sfidând legea şi locatarii, dar având semnăturile Primăriei.

   Se zvoneşte că vom avea şi noi o piaţă agroalimentară modernă, dar momentan  aici colcăie şobolanii, şuţii şi proxeneţii. O hazna de pe vremea lui Vespasian întregeşte mai ales vara pofta de viaţa.
   Există berărie şi regie şi mai mulţi hoţi de cârciumari, dar nu există gardieni publici, poliţie  şi bunăvoinţă din partea edililor.
  Orice om gospodar când dărâmă ceva îşi construieşte altceva, mai trainic şi mai frumos.

   DOMNULE PRIMAR ! – de ce ne-aţi luat gardurile care mai protejau, cât de cât, oaza noastră de verdeaţă ?
   ... de ce veniţi foarte rar şi mai ales noaptea la noi în vizită ? Să ştiţi că şi aici sunt băcăuani la a treia sau a patra generaţie – târgoveţi – cu mult drag pentru urbea lor.
   ....dacă vreţi să vă plimbaţi cu gondola nu e nevoie să mergeţi la Veneţia, veniţi la noi când plouă în zona blocurilor Aviatori 31...., Republicii 56... .etc.

   Ca virtual alegător îi recomand primarului să-şi strunească mai mult trepăduşii, să sponsorizeze munca şi cetăţenii activi şi cinstiţi (vezi cazul firmei Oana S.R.L.), să aibă în atenţie şi strada Aeroportului (supranumită de riverani -  strada Kosovo), având în vedere că majoritatea V.I.P.- urilor folosesc această poartă de intrare în oraş; să acorde şansa copiilor din cartierele tip BRONX- de a se bucura demn de copilărie.

   ******************************************************************

   Aştept răspuns din partea Primăriei, fie şi în paginile ziarului „Deşteptarea”.
   Apropo de acest ziar pe care îl citesc cu plăcere. Am încercat să duc articolul spre publicare şi la redacţia  acestui ziar, dar când am văzut curtea interioară împodobită” cu  gropi, bălţi şi noroi mi-am dat seama că primarul nu a mai trecut de mult pe aici.
   Iar onor ziariştii nu se încumetă să scrie despre ograda lor. Ce să mai spunem de ale noastre. Funie în casa spânzuratului.




                                     Pentru conformitate
                           Cu deosebită stimă
                                   Ionel Bălan – 38 ani – profesor


P.S. Având în vedere că primarul e ocupat cu campania electorală, invit un membru al staff-ului domniei sale să-mi facă plăcerea de a străbate împreună zona,  la ceas de seară.




Un articol scris în urmă cu ceva ani şi premiat de redacţia ziarului ”Monitorul de Bacău”, culmea, cu o sumă rezonabilă.
Eram foarte supărat pe Sechelariu care începuse să se comporte precum un vechil”.


marți, 8 februarie 2011




INTERVIU CU DUMNEZEU

OCTAVIAN PALER




--Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
--Dacă ai timp…i-am răspuns.

Dumnezeu a zâmbit.
--Timpul meu este eternitatea…Ce întrebări ai vrea să-mi pui  ?
-- Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?
Dumnezeu mi-a răspuns:
--Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…iar apoi tânjesc iar să fie copii; că işi pierd sănătatea pentru a face bani…iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici viitorul, nici prezentul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.


Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:   
--Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copii tăi?

--Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că de asemenea  trebuie să se ierte pe ei înşişi.


     --Mulţumesc pentru timpul acordat…am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
--Doar faptul că Sunt aici, întotdeauna…


                                                                               ………….de pus în ramă ……….

Mahatma Ghandi

                                      DE CE TIPA OAMENII UNII LA ALTII 

 "Intr-o zi, un intelept din 
India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
 -De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
 -Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
 -Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul
 -Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.
 Maestrul intreba din nou:
 -Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
 Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
 -Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari. 
 Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
 In final, inteleptul concluziona, zicand:
 -Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."
                                                                                                    
                                                           Mahatma Ghandi

                                         Sa va fie  zilele pline de iubire si pace.